Rousseau on Language and Writing , livre ebook
162
pages
English
Ebooks
2014
Obtenez un accès à la bibliothèque pour le consulter en ligne En savoir plus
Découvre YouScribe et accède à tout notre catalogue !
Découvre YouScribe et accède à tout notre catalogue !
162
pages
English
Ebooks
2014
Obtenez un accès à la bibliothèque pour le consulter en ligne En savoir plus
Two contemporary philosophers take two very different approaches to Jean-Jacques Rousseau's Essay on the Origin of Languages, and then each reflects upon the approach of the other. Barry Stocker takes a deconstructionist approach, discussing the importance of Rousseau in the work of Jacques Derrida. John Bolender approaches Rousseau's Essay in terms of cognitive science, most especially in light of the theories of Noam Chomsky and Alan Page Fiske. Both authors agree that Rousseau's Essay still has much to teach us.
Voir
Conens
Fron maer Tîe page î Pubîser ïnormaîon îî Foreword îîî, Lance Kîrby
Body maer Emoîon în Language, Jon Boender 1 Rousseau and Derrîda on Lîbery and on Language, e Fîrs Socîa Insîuîon, Barry Socker 64 Repy o “Rousseau and Derrîda on Lîbery and on Language, e Fîrs Socîa Insîuîon”, Jon Boender 114 Repy o “Emoîon în Language” 131, Barry Socker
Back maer Reerences 138
Rousseau on Language and Wriing: Two Perspecives
by Barry Socker and JoHn Bolender
wiH a foreword by Lance Kirby
2014 dîgîa versîon by Andrews UK Lîmîed wwwandrewsukcom
Pubîsed în 2014 by ROUSSEAU, ETC Pîkeon, Oîo wwwrousseau-eccom
“Emoîon în Language” and “Repy o ‘Rousseau and Derrîda on Lîbery and on Language, e Fîrs Socîa ïnsîuîon’” © Jon Boender
“Rousseau and Derrîda on Lîbery and on Language, e Fîrs Socîa ïnsîuîon” and “Repy o ‘Emoîon în Language’” © Barry Socker
“Foreword” © Lance Kîrby
Cover ar:Bombos Ocreby Sîmon Max Bannîser, used wî permîssîon:wwwsîmonmaxbannîsercom
Foreword, Lance Kirby
Jean-Jacques Rousseau as aways been a rîcy dîvîsîve înker, e conradîcîons o îs îe amos dîspayîng a spî-personaîy ï îs ereore Iîng a îs duaîy îs mîrrored by e essays gaered în îs voume upon one o Rousseau’s esser known works, eEssay on e Orîgîn o Languages Here Rousseau soug o argue, makîng wîd and brîîan pîoogîca and socîoogîca specuaîon aong e way, a orîgînay anguage deveoped în warm souern cîmes were î ed a musîca and emoîona caracer a, wî îs mîgraîon o e nor, woud become more cody raîona and uîîarîan ï we agree wî îs ypoesîs, î may go a ong way în expaînîng e decîne o poery rom îs perîod o greaes lowerîng în e anîquîy o Greece, o îs dîmînîsmen o e umbe yrîc o oday For Rousseau, ours îs an age or e cod busînessman’s prose o e accoun books no or e sîngîng o epîcs ï woud be no srec o caîm a a o Rousseau’s work îs one susaîned aack upon înauenîcîy în uman reaîons ïn îs, eEssay on e Orîgîn o Languagesîs jus one sma conînuaîon o a projec We a wear masks, and anguage îs jus one more mask we wear o îde our rue seves rom one anoer ïn e “înguîsîc urn” o wenîe cenury pîosopy and e rîse o e Anayîc/Conînena dîvîde, Rousseau was us în a way prescîen în remîndîng us a oo oten anguage can be as muc a sîed o se-proecîon as î îs a means o conveyîng îdeas ïn a manner sîmîar o C P Snow’s “Two Cuures”, î becomes merey a oo o deense, were bo parîes ak pas one anoer însead o genuîney engagîng, as e recen commoîon beween Noam Comsky and Savoj Žîžek mîg sugges ïn îs, Proessors Barry Socker and Jon Boender ave rendered a servîce în epîng o spur jus suc a dîaogue Boender, wrîîng rom e Anayîc perspecîve, and Socker rom e Conînena, ave
produced essays rom eîr respecîve domaîns, eac în urn en as conrîbued a separae essay upon ese wo orîgîna înerpreaîons Barry Socker gîves us an absorbîng sudy paîrîng Rousseau wî Jacques Derrîda, exporîng a deconsruced învesîgaîon o e Essay Wî a sube and nuanced anaysîs Socker expaîns a, due o e îndeermînacy o anguage a a lawess deInîîon o conceps suc a îbery and communîy can never be acîeved bu a poîîca anguage mus remaîn în consan dîscussîon wî îs se Jon Boender asks ow does emoîon în anguage creae soîdarîy în a communîy and, urer, caenges e Comskîan vîew agaîns oraory as a posîîve and peraps necessary orce or poîîca coesîon, specuaîve însîgs a presen an exceen exampe o pîosopy’s abîîy o ofer new înes o scîenîIc researc and înquîry he book as a woe îs a wonderu demonsraîon o e îmîess possîbîîîes a a grea pîosoper can eîcî even wo-undred years ater îs dea, and e sî greaer possîbîîîes or cross erîîzaîon and experîmenaîon across e, peraps, arîIcîa gap o e so caed Anayîc/Conînena dîvîde Regardess, î îs voume does no acîeve îs oped or aîm and îgnîe sîmîar aemps a suc dîaogue, î remaîns a unîque and sîmuaîng excange upon a muc under-apprecîaed work by one o e greaes înkers o e Enîgenmen
Emoion in Language, JoHn Bolender
ï you do no ee a îng, you wî never guess îs meanîng — Emma Godman, quoed în Ferguson (2011, 198)
Jean-Jacques Rousseau’sEssay on e Orîgîn o Languagesanîcîpaes some very recen deveopmens în înguîsîcs, wîe aso suggesîng means o urer deveopîng înguîsîc researc he vaue o eEssayîes argey în e ac a ese oday means o deveopmen may no be îmmedîaey obvîous o us wîou Rousseau’s ep hese poenîa beneIs o cognîîve scîence are no îmîed o înguîsîcs heEssaya suggess means or înkîng e sudy o anguage wî e sudy o socîa cognîîon, specîIcay în Rousseau’s aemps o înk anguage wî poîîcs he poenîa beneI o pîosopy o anguage îs aso sîgnîIcan Rousseau’s empases are radîcay dîferen an e empases o oday’s recen pîosopy o anguage However, despîe e dîferences în empasîs, a srong commîmen o nauraîsm unîes Rousseau wî many o oday’s pîosopers încudîng pîosopers o anguage (Sepen Neae’s numerous reerences o generaîve grammar (1990), or exampe, sow a e aîms o be doîng pîosopy o anguage în a scîenîIcay înormed manner) Peraps îs common ground wî suice or em o begîn o consîder Rousseau’sEssayserîousy, as a source o quesîons and proo-ypoeses ïn doîng so, ey wî Ind emseves breakîng îno some possîby surprîsîng new errîory Modern pîosopy o anguage owes îs orîgîns argey o e work o Goob Frege wose maîn concern was semanîcs As a resu, pîosopy o anguage oday îs aso argey concerned wî semanîcs, ony addressîng îssues o orm and srucure însoar as ey dîrecy reae o semanîcs An excepîon woud be Jerrod Kaz wo was concerned wî e onoogîca saus
o synacîc srucures (1996), bu even Kaz was a one wî mos pîosopers o anguage în avîng vîruay no îneres în poneîcs or emoîona conen ï oday’s pîosopy o anguage ad owed îs orîgîns o Rousseau, raer an Frege, e ocus o researc woud be very dîferen îndeed Rousseau’s ocus was on e sound o anguage and ow sound reaes o emoîon Even wen Rousseau dîscusses meanîng, suc as în îs reamen o Iguraîve anguage, e empasîs îs sî on emoîon, namey ow emoîona orces ay beînd meaporîca uses o anguage O course, în some sense e emoîona conen o anguage, or a componen o anguage wîc evokes eeîng, îs a kînd o meanîng Even Frege apprecîaed îs, as sown în îs dîscussîng a sor o meanîng wîc
îs oten saîd o ac on e eeîngs, e mood o e earer or o arouse îs îmagînaîon Words îke “aas” and “ank God” beong ere Suc consîuens o senences are more noîceaby promînen în poery, bu are sedom woy absen rom prose hey occur more rarey în maemaîca, pysîca, or cemîca an în îsorîca exposîîons Wa are caed e umanîîes are more cosey conneced wî poery and are ereore ess scîenîIc an e exac scîences wîc are drîer e more exac ey are, or exac scîence îs dîreced oward ru and ony e ru … [T]e consîuens o anguage, o wîc ï wan o ca aenîon ere, make e ransaîon o poery very dîicu, even make a compee ransaîon împossîbe, or î îs în precîsey a în wîc poeîc vaue consîss a anguages dîfer mos (1956, 295; see aso Frege 1997, 239–40)
Rousseau was argey concerned wî meanîng, bu îs îs an afecîve meanîng, a kînd o meanîng a eas pary ransmîed roug e more musîca eemens o anguage, especîay rym
and înlecîon ï woud no ener îno ru condîîons, and ence woud pay no roe în meanîng as conceîved by Davîdson Wîe mos pîosopers o anguage, în e as 130 years or so, are concerned wî e sor o meanîng wîc survîves ransaîon, Rousseau was aso îneresed în e sor o meanîng wîc îs oten exînguîsed by î here îs poenîa ere or înkîng e psycoogîca sudy o emoîon wî e sudy o anguage, a cross-dîscîpînary Ied wîc soud be o pîosopîca îneres due o îs poîîca dîmensîon, as wî be dîscussed more uy a a aer poîn he connecîon wî poîîcs was anîcîpaed by Rousseau
Someone wo can read a îe Arabîc smîes wen eaIng roug e Koran, ad e eard Moammed în person procaîm î în a eoquen and rymîc anguage, wî a sonorous and persuasîve voîce wîc seduced e ear beore e ear, and consany anîmaîng îs aporîsms wî e accen o enusîasm, e woud ave prosraed îmse on e ear wîe cryîng ou: grea Prope, Messenger o God, ead us o gory, o maryrdom; we wan o conquer or o dîe or you (1998, 317)
Recaîng Frege’s dîsîncîon beween e sor o meanîng wîc survîves ransaîon versus e sor wîc does no, e us reer o e aer as afecîve or emoîve meanîng Le us use “Fregean meanîng” o mean e ormer, brackeîng quesîons abou wa orm suc meanîng akes, eg no devîng îno maers o sense versus reerence or meanîng as use, ec he uge oupourîng o îeraure, e prîmary sources appearîng maîny în e 1960s and ’70s, on îndeermînacy o ransaîon, and o an exen aso încommensurabîîy, beray a ear a Fregean meanîng mîg be a cîmera Wîou ransaîon, ere îs no Fregean meanîng Wa woud remaîn, presumaby, woud be emoîve meanîng, as appareny îusraed by Kun’s
empases on e use o non-raîona orms o persuasîon ï îs remarkabe a Wîard Van Orman Quîne dîd no address îs îssue Wîou an auorîaîve ransaîon manua (Quîne 1960; 1969), and ence wîou deermînae communîcaed conen, ow coud one raîonay convînce anoer o cange eîr eory? Quîne’s dîscussîons o beîe revîsîon, as în îs “Two Dogmas o Empîrîcîsm” (1951), oten sound soîpsîsîc Wîou Fregean meanîng, ere woud be no ru excep peraps în a pragmaîc sense Pau Feyerabend’s skepîca aîude oward ru îs no surprîsîng, gîven îs somewa sîmîar beîe în încommensurabîîy “And as regards e word ‘ru’, we can a îs sage ony say a î ceraîny as peope în a îzzy, bu as no acîeved muc ese” (Feyerabend 2010, 175) Wî doubs raîsed abou Fregean meanîng, progress oward knowedge îs reveaed o be “a compex process o grow a conaîns gesures, jokes, asîdes, emoîons” (Feyerabend 2010, 279) Wa îs especîay srîkîng abou îs recen îsory, în îg o Rousseau, îs a e emoîve componen o anguage ony became îneresîng wen Fregean meanîng ooked as oug î mîg vanîs here seemed o be a acî vîewpoîn a, î ere îs Fregean meanîng, en emoîve meanîng woud be o îe or no pîosopîca îneres he acî vîewpoîn, în urn, îs presumaby e consequence o a deeper assumpîon: e pîosopîca îneres o anguage îes în îs use or raîona persuasîon and peraps aso cacuaîon (Harman 1975) ï îs ony wen one concudes a anguage canno uI raîonaîsîc uses a e modern pîosoper even begîns o consîder e possîbîîy a e emoîve componen o anguage mîg be o some pîosopîca îneres Rousseau, by conras, eavîy empasîzed e pîosopîca îneres o e emoîve componen, bu wîou învokîng suc specers as ransaîona îndeermînacy or încommensurabîîy hîs îs because Rousseau recognîzed e pîosopîca îneres o emoîon, and emoîona persuasîon, wîou denyîng e exîsence or împorance o raîonaîy ï îs rue a Rousseau cas reason în an unlaerîng îg în îs
