LIBERTATEA MĂRII ŞI CONTROLUL MĂRII Comandor Drd. Romulus HÂLDAN* As it was defined at Geneva Convention in 1958 also at Montego Bay Convention in 1982, the open sea is that part of sea that does not belong to one or more countries and which must be used for peaceful purposes, only. Several countries have recently issued their naval strategies and doctrines, thus defining the “control of sea”, concept which seems to be, at first glance, in direct contradiction to the “freedom of the sea” principle. An analysis of these two concepts will provide answers requested by this problem, definitely. I. CONSIDERAŢII GENERALE Dintotdeauna naţiunile au dorit să navige liber şi să beneficieze de bogăţiile Oceanului Planetar, dar întotdeauna au fost naţiuni, imperii sau coaliţii de state care au dorit să controleze sau să domine întinsul mărilor pentru folosul propriu. Pe lângă aceasta, a fost şi perioada de glorie a pirateriei care a consemnat cea mai cruntă dominaţie a mării, perioadă în care aproape a fost paralizată orice activitate pe mare, piraţii reuşind să creeze asociaţii sau chiar “republici” proprii. Preocupările legate de libertatea mării şi, implicit, de controlul acesteia, au rădăcini adânci în secolele trecute, încă din timpul romanilor, dar cea mai importantă abordare aparţinând olandezului Hugo Grotius care este şi părintele dreptului maritim.
Voir